E greu

E greu sa urci un munte cand tocmai ai trecut printr.o vale a plangerii…e greu… E greu sa mergi inainte in locul promis fara sa te uiti in urma…la trecut.. E greu sa spui da cand totusi stii ca in adancul inimii traieste un nu intunecat… E greu sa faci un pas inainte cand de fapt simti ca trebuie sa te opresti si sa te asezi..caci drumul e greu.. E greu sa oferi un zambet cand din lumina ochiului sta sa pice o lacrima ce se grabeste tot mai tare sa iasa… . E atat de greu…sa simti ca nu e nimeni sa te prinda de vei cadea.. . Ai vrea sa te opresti, ai vrea sa te opreasti si sa inspiri aer…sa inspiri speranta. ai vrea sa te opresti iar cineva sa iti spuna ca totul merge spre binele tau… e greu si ai vrea atat de putine lucruri care cantaresc atat de mult… . Insa Tu faci totul mai usor…cu Tine spinii pe care i.ai vazut intindandu.se inaintea ta se transforma in trandafiri ai dragostei…cu Tine zambetul e zambet iar lacrima e lacrima de bucurie… cu Tine inima nu stie sa suspine ci doar sa danseze un dans de multumire ce se inalta catre Tine…cu Tine nu te mai intereseaza de.i vale…caci stii ca urmeaza dealul biruintei… Cu Tine totul are un sens minunat…

Cu Tine apusul e un nou inceput. Cu Tine seara nu e un sfarsit iar intunericul e mai luminos ca niciodata ...

Examen

Ai scris in inima mea o alta fila din ‘Jurnalul binecuvantarilor’. Ai scris.o cu penita ..dragostei, aceeasi dragoste cu care m.ai ajutat sa vad o noua binecuvantare….o noua binecuvantare insuflata din iubirea nemasurabila pe care inca mi.o porti, desi ti.am gresit de atatea ori, mergand pe poteca desnadejdii, desi mi.am lasat ochii sa priveasca in jos… . Mi.ai dat o lectie despre cum sa apreciez binecuvantarile…dar daca va fi sa pic la vreun examen…Tata corecteaza.l cu penita indurarii…de vei vedea vreo pata de intristare, sterge.o cu zambetul multicolor. Tine.ma strans de mana…eu nu stiu cand deznadejdea ma va face sa dau drumul mainii involuntar…

Usa pe care mi.ai deschis.o in locul celei inchise, duce spre sala unde va avea loc cursul increderii. Va trebuii sa il repet, caci l.am uitat… Tata, nu.i asa ca mi.l vei intipari in inima ca sa nu il mai pot uita niciodata? Nu.i asa Tata ca ma vei invata cum lucrurile de jos sa nu.mi ia privirea de la Tine? Ma vei invata sa merg pe calea sperantei si ma vei invata sa trec peste obstacole…asa.i? Ma vei invata sa multumesc…mai mult decat sa ma plang…asa.i?? Da…asa.i!!!

Calatorie fara bagaje

” Ai un Dumnezeu care te aude, puterea dragostei in spatele tau, Duhul Sfant cu tine, si tot cerul deasupra ta. Daca Il ai pe Pastor, ai har pentru fiecare pacat, calauzire la fiecare rascruce, o lumanare pentru fiecare colt si o ancora in fiecare furtuna. Ai tot ce ai nevoie. “

” Vedem valurile infuriate, si nu pe Mantuitorul care umbla pe ele. Vedem proviziile noastre saracacioase, si nu pe Cel care poate hrani cinci mii de oameni flamanzi. Ne concentram asupra vinerilor mari ale rastignirii, si pierdem duminicile glorioase ale invierii. “

” Abordeaza problemele de azi cu resursele pe care le detii azi. Problemele de maine lasa-le pentru maine. Pentru ca inca nu detii resursele pentru maine. Pentru azi ai resurse suficiente. “

” Datoria noastra nu este sa vedem ceea ce se vede neclar la distanta, ci sa facem ceea ce se vede clar langa noi. “

” El a promis ca-ti da o candela pentru picioarele tale, nu un glob de cristal in care sa citesti viitorul. Nu avem nevoie sa stim ce se va intampla maine. Avem nevoie doar sa stim ca El ne (con)duce si ca vom gasi har, ca sa fim ajutati la vreme de nevoie. “

” Dumnezeu ne conduce prin, nu pe langa, valea umbrei mortii. Apropo, nu te bucuri ca nu e decat o umbra? “

” Oricare ar fi bincuvantarea care se afla in paharul nostru, este sigur ca da peste margini. Cu El vitelul este intotdeauna ingrasat, mantia este intotdeauna cea mai buna, bucuria este negraita, pacea intrece orice pricepere… Lui Dumnezeu nu-I pare rau de ceea ce ne da, El nu-Si masoara bunatatea asa cum un farmacist numara picaturile sau cantareste la gram orice medicament, incet si exact, picatura cu picatura, gram cu gram. Felul de a da lui Dumnezeu este caracterizat de generozitate si marinimie excesiva. “

Max Lucado

Calatoria vietii

As vrea sa mai pot imbratisa persoanele ce au fost in acelasi tren cu mine … dar care au coborat cu cateva statii mai devreme. As vrea sa mai retraiesc timpurile in care cineva ma tinea strans de mana sa nu cad…iar de cadeam, imi saruta obrazul scaldat in lacrimi…iar totul devenea mai usor.  Stii de ce mi.e dor? Mi.e dor de tot si toate. Mi.e dor de zambete. Mi.e dor de sarbatorile de iarna cu tata. Mi.e dor copilaria mea..de culori si zambete.  As vrea sa revad toate cliseele trecutului. As vrea sa te strang in brate in lacrimi de bucurie si sa.ti spun ca mi.ai lipsit. Acum…tot ce pot strange la piept sunt lucrurile tale, iar in suflet amintirile cu tine si zambetul ce, cu siguranta nu.l voi uita niciodata.

Astept sa se termine calatoria. Sa pot cobori din tren, si cand te voi vede, voi alerga la tine . Astept sa te revad … astept sa te imbratisez cum nu am asteptat niciodata…

Learn to love

Inca nu am invatat sa apreciem ceea ce avem, cat avem. Inca nu am invatat ca timpul nu sta in loc ci ca zboara…si ca asa cum am primit ceea ce avem asa ni se va lua. Nu stim sa apreciem nimic. Mai rau este ca desi stim ca va veni o zi in care nu vom mai avea ceea ce avem, nu vrem sa apreciem. Nu vrem sa ii apreciem pe cei dragi, nu vrem sa invatam sa.i apreciem. Nu vrem sa spunem o vorba buna, nu vrem sa fim mai bogati in dragoste, nu vrem sa zambim, nu vrem pur si simplu sa ne bucuram cu cei dragi atata timp cat ii avem. Si dupa ce ne vom desparti de ei, vom cere inca o clipa, vom vrea sa dam timpul inapoi sa ne mai bucuram o clipa cu ei, sa le spunem ca i.am apreciat, sau sa le multumim. De ce ne place sa regretam mai mult decat sa profitam? De ce nu profitam de timpul in care sunt langa noi ca sa le multumim, sa ne bucuram sa le zambim si sa ii imbratisam? De ce trebuie sa mai regretam, sa mai cerem clipe irosite tot de noi, sa mai  pice o lacrima?

Sunt atat de multe lucruri de invatat, desi credem ca le stim sunt atat de multe…. . Au fost atatea clipe pe care le.am fi putut valorifica, desi am ales sa le irosim… . Sunt atatea clipe pe care putem sa le valorificam….dar nu vrem.  Sunt atatea lacrimi ce ar putea fi oprite, dar….le lasam sa pice una cate una… . Sunt atatea momente de care ne.am putea bucura….dar alegem sa le umplem cu orice altceva ce schimba nuanta zilei de azi incet incet intr.una inchisa. Si.ar fi atat de frumos ca la sfarsit, in loc sa cersim dupa clipe plangand, sa zambim ca ne.am valorificat clipele…si ca am invatat sa apreciem…!

Ar trebuii sa invatam sa iubim mai mult si sa fim mai putin nepasatori. Ar trebui sa fim mai atenti la vorbele pe care le spunem, care ranesc, si sa nu ne grabim sa deschidem gura. Ar trebui sa ne hranim cu zambetele altora ...

Neschimbat in veci

Si tot de unde am plecat am ajuns. Tot la concluzia ca Tu esti singurul si ca toate trec. Trec prieteniile, trec bune si trec rele, trec momente de multe ori irosite, trec cuvinte si trec ganduri, trec oameni… . Tu esti acela care ramane in veci, cuvintele tale ce intotdeauna se implinesc…raman… . Ramane dragostea ce o simt in orice lucru trecator sau…permanent. Ramane sprijinul ce mi.l oferi cand cad, palma calda ce imi sterge lacrima de pe obraz cand nimeni nu o poate face. Ramane imbratisarea Ta calda pe care nu o pot inlocui. Raman cuvintele Tale ce imi spun sa las in spate tot ce a fost…cuvintele Tale ce imi spun sa nu privesc la urmatoarea curba…ci doar la urmatorul pas.  Am in mintea mea imaginea Ta…e conturata cu conturul dragostei si are culoarea bunatatii. Zambetul e unul de speranta iar privirea e stralucitoare. Am in mintea mea toate acele obstacole prin care m.ai trecut ca sa pot invata inca o lectie. Toate acele momente in care m.ai luat pe brate si m.ai purtat. Iti multumesc pentru ca esti sprijinul meu… iti multumesc ca esti singurul care ramai neschimbat si iti multumesc ca esti tot. Acel ce.ai fost, acel ce esti si acel ce vei fi !

Un nou inceput

M.ai vizitat din nou. Ti.ai trimis solii ca sa simt o parte din Tine din nou. Si de data asta mi.ai sters lacrima de pe obraz…ce se scurgea in voie. Le.ai interzis ochilor sa mai stoarca vreo lacrima…si.odata ce Te.au vazut a inceput sa se auda un susur de izvor de lumina…lumina cum numai Tu o poti crea, lumina cum numai din Tine poate iesi. Ai reusit din nou sa imi faci buzele sa zambeasca, si din nou m.ai atins cu nuiaua dragostei Tale. Mi.ai soptit din nou cuvintele acelea pline de magie care ma fac sa tresar de fiecare data cand iti simt prezenta. Mi.ai dat din nou aceea mana de ajutor dupa care tanjeam…ai fost singurul, din nou, care mi.a auzit strigatul. Ai fost singurul care ai creionat aripi dorintelor mele. Mi.ai asezat flori albe in par, ce nu vestejesc. Ai transformat visurile din culori cenusii in culori vii, pline de viata si stralucitoare. Ai dat viata din nou gandurilor mele. M.ai facut din nou sa privesc mai departe de ceea ce in ochii unei fiinte umane ar putea insemna tristete…si mi.ai aratat din nou..acel rasarit de soare dupa care tanjeam……si.ti mai spun o data multumesc !!