Inca nu am invatat sa apreciem ceea ce avem, cat avem. Inca nu am invatat ca timpul nu sta in loc ci ca zboara…si ca asa cum am primit ceea ce avem asa ni se va lua. Nu stim sa apreciem nimic. Mai rau este ca desi stim ca va veni o zi in care nu vom mai avea ceea ce avem, nu vrem sa apreciem. Nu vrem sa ii apreciem pe cei dragi, nu vrem sa invatam sa.i apreciem. Nu vrem sa spunem o vorba buna, nu vrem sa fim mai bogati in dragoste, nu vrem sa zambim, nu vrem pur si simplu sa ne bucuram cu cei dragi atata timp cat ii avem. Si dupa ce ne vom desparti de ei, vom cere inca o clipa, vom vrea sa dam timpul inapoi sa ne mai bucuram o clipa cu ei, sa le spunem ca i.am apreciat, sau sa le multumim. De ce ne place sa regretam mai mult decat sa profitam? De ce nu profitam de timpul in care sunt langa noi ca sa le multumim, sa ne bucuram sa le zambim si sa ii imbratisam? De ce trebuie sa mai regretam, sa mai cerem clipe irosite tot de noi, sa mai pice o lacrima?
Sunt atat de multe lucruri de invatat, desi credem ca le stim sunt atat de multe…. . Au fost atatea clipe pe care le.am fi putut valorifica, desi am ales sa le irosim… . Sunt atatea clipe pe care putem sa le valorificam….dar nu vrem. Sunt atatea lacrimi ce ar putea fi oprite, dar….le lasam sa pice una cate una… . Sunt atatea momente de care ne.am putea bucura….dar alegem sa le umplem cu orice altceva ce schimba nuanta zilei de azi incet incet intr.una inchisa. Si.ar fi atat de frumos ca la sfarsit, in loc sa cersim dupa clipe plangand, sa zambim ca ne.am valorificat clipele…si ca am invatat sa apreciem…!
Ar trebuii sa invatam sa iubim mai mult si sa fim mai putin nepasatori. Ar trebui sa fim mai atenti la vorbele pe care le spunem, care ranesc, si sa nu ne grabim sa deschidem gura. Ar trebui sa ne hranim cu zambetele altora ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu