Ai scris in inima mea o alta fila din ‘Jurnalul binecuvantarilor’. Ai scris.o cu penita ..dragostei, aceeasi dragoste cu care m.ai ajutat sa vad o noua binecuvantare….o noua binecuvantare insuflata din iubirea nemasurabila pe care inca mi.o porti, desi ti.am gresit de atatea ori, mergand pe poteca desnadejdii, desi mi.am lasat ochii sa priveasca in jos… . Mi.ai dat o lectie despre cum sa apreciez binecuvantarile…dar daca va fi sa pic la vreun examen…Tata corecteaza.l cu penita indurarii…de vei vedea vreo pata de intristare, sterge.o cu zambetul multicolor. Tine.ma strans de mana…eu nu stiu cand deznadejdea ma va face sa dau drumul mainii involuntar…
Usa pe care mi.ai deschis.o in locul celei inchise, duce spre sala unde va avea loc cursul increderii. Va trebuii sa il repet, caci l.am uitat… Tata, nu.i asa ca mi.l vei intipari in inima ca sa nu il mai pot uita niciodata? Nu.i asa Tata ca ma vei invata cum lucrurile de jos sa nu.mi ia privirea de la Tine? Ma vei invata sa merg pe calea sperantei si ma vei invata sa trec peste obstacole…asa.i? Ma vei invata sa multumesc…mai mult decat sa ma plang…asa.i?? Da…asa.i!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu