E greu

E greu sa urci un munte cand tocmai ai trecut printr.o vale a plangerii…e greu… E greu sa mergi inainte in locul promis fara sa te uiti in urma…la trecut.. E greu sa spui da cand totusi stii ca in adancul inimii traieste un nu intunecat… E greu sa faci un pas inainte cand de fapt simti ca trebuie sa te opresti si sa te asezi..caci drumul e greu.. E greu sa oferi un zambet cand din lumina ochiului sta sa pice o lacrima ce se grabeste tot mai tare sa iasa… . E atat de greu…sa simti ca nu e nimeni sa te prinda de vei cadea.. . Ai vrea sa te opresti, ai vrea sa te opreasti si sa inspiri aer…sa inspiri speranta. ai vrea sa te opresti iar cineva sa iti spuna ca totul merge spre binele tau… e greu si ai vrea atat de putine lucruri care cantaresc atat de mult… . Insa Tu faci totul mai usor…cu Tine spinii pe care i.ai vazut intindandu.se inaintea ta se transforma in trandafiri ai dragostei…cu Tine zambetul e zambet iar lacrima e lacrima de bucurie… cu Tine inima nu stie sa suspine ci doar sa danseze un dans de multumire ce se inalta catre Tine…cu Tine nu te mai intereseaza de.i vale…caci stii ca urmeaza dealul biruintei… Cu Tine totul are un sens minunat…

Cu Tine apusul e un nou inceput. Cu Tine seara nu e un sfarsit iar intunericul e mai luminos ca niciodata ...

Examen

Ai scris in inima mea o alta fila din ‘Jurnalul binecuvantarilor’. Ai scris.o cu penita ..dragostei, aceeasi dragoste cu care m.ai ajutat sa vad o noua binecuvantare….o noua binecuvantare insuflata din iubirea nemasurabila pe care inca mi.o porti, desi ti.am gresit de atatea ori, mergand pe poteca desnadejdii, desi mi.am lasat ochii sa priveasca in jos… . Mi.ai dat o lectie despre cum sa apreciez binecuvantarile…dar daca va fi sa pic la vreun examen…Tata corecteaza.l cu penita indurarii…de vei vedea vreo pata de intristare, sterge.o cu zambetul multicolor. Tine.ma strans de mana…eu nu stiu cand deznadejdea ma va face sa dau drumul mainii involuntar…

Usa pe care mi.ai deschis.o in locul celei inchise, duce spre sala unde va avea loc cursul increderii. Va trebuii sa il repet, caci l.am uitat… Tata, nu.i asa ca mi.l vei intipari in inima ca sa nu il mai pot uita niciodata? Nu.i asa Tata ca ma vei invata cum lucrurile de jos sa nu.mi ia privirea de la Tine? Ma vei invata sa merg pe calea sperantei si ma vei invata sa trec peste obstacole…asa.i? Ma vei invata sa multumesc…mai mult decat sa ma plang…asa.i?? Da…asa.i!!!

Calatorie fara bagaje

” Ai un Dumnezeu care te aude, puterea dragostei in spatele tau, Duhul Sfant cu tine, si tot cerul deasupra ta. Daca Il ai pe Pastor, ai har pentru fiecare pacat, calauzire la fiecare rascruce, o lumanare pentru fiecare colt si o ancora in fiecare furtuna. Ai tot ce ai nevoie. “

” Vedem valurile infuriate, si nu pe Mantuitorul care umbla pe ele. Vedem proviziile noastre saracacioase, si nu pe Cel care poate hrani cinci mii de oameni flamanzi. Ne concentram asupra vinerilor mari ale rastignirii, si pierdem duminicile glorioase ale invierii. “

” Abordeaza problemele de azi cu resursele pe care le detii azi. Problemele de maine lasa-le pentru maine. Pentru ca inca nu detii resursele pentru maine. Pentru azi ai resurse suficiente. “

” Datoria noastra nu este sa vedem ceea ce se vede neclar la distanta, ci sa facem ceea ce se vede clar langa noi. “

” El a promis ca-ti da o candela pentru picioarele tale, nu un glob de cristal in care sa citesti viitorul. Nu avem nevoie sa stim ce se va intampla maine. Avem nevoie doar sa stim ca El ne (con)duce si ca vom gasi har, ca sa fim ajutati la vreme de nevoie. “

” Dumnezeu ne conduce prin, nu pe langa, valea umbrei mortii. Apropo, nu te bucuri ca nu e decat o umbra? “

” Oricare ar fi bincuvantarea care se afla in paharul nostru, este sigur ca da peste margini. Cu El vitelul este intotdeauna ingrasat, mantia este intotdeauna cea mai buna, bucuria este negraita, pacea intrece orice pricepere… Lui Dumnezeu nu-I pare rau de ceea ce ne da, El nu-Si masoara bunatatea asa cum un farmacist numara picaturile sau cantareste la gram orice medicament, incet si exact, picatura cu picatura, gram cu gram. Felul de a da lui Dumnezeu este caracterizat de generozitate si marinimie excesiva. “

Max Lucado

Calatoria vietii

As vrea sa mai pot imbratisa persoanele ce au fost in acelasi tren cu mine … dar care au coborat cu cateva statii mai devreme. As vrea sa mai retraiesc timpurile in care cineva ma tinea strans de mana sa nu cad…iar de cadeam, imi saruta obrazul scaldat in lacrimi…iar totul devenea mai usor.  Stii de ce mi.e dor? Mi.e dor de tot si toate. Mi.e dor de zambete. Mi.e dor de sarbatorile de iarna cu tata. Mi.e dor copilaria mea..de culori si zambete.  As vrea sa revad toate cliseele trecutului. As vrea sa te strang in brate in lacrimi de bucurie si sa.ti spun ca mi.ai lipsit. Acum…tot ce pot strange la piept sunt lucrurile tale, iar in suflet amintirile cu tine si zambetul ce, cu siguranta nu.l voi uita niciodata.

Astept sa se termine calatoria. Sa pot cobori din tren, si cand te voi vede, voi alerga la tine . Astept sa te revad … astept sa te imbratisez cum nu am asteptat niciodata…

Learn to love

Inca nu am invatat sa apreciem ceea ce avem, cat avem. Inca nu am invatat ca timpul nu sta in loc ci ca zboara…si ca asa cum am primit ceea ce avem asa ni se va lua. Nu stim sa apreciem nimic. Mai rau este ca desi stim ca va veni o zi in care nu vom mai avea ceea ce avem, nu vrem sa apreciem. Nu vrem sa ii apreciem pe cei dragi, nu vrem sa invatam sa.i apreciem. Nu vrem sa spunem o vorba buna, nu vrem sa fim mai bogati in dragoste, nu vrem sa zambim, nu vrem pur si simplu sa ne bucuram cu cei dragi atata timp cat ii avem. Si dupa ce ne vom desparti de ei, vom cere inca o clipa, vom vrea sa dam timpul inapoi sa ne mai bucuram o clipa cu ei, sa le spunem ca i.am apreciat, sau sa le multumim. De ce ne place sa regretam mai mult decat sa profitam? De ce nu profitam de timpul in care sunt langa noi ca sa le multumim, sa ne bucuram sa le zambim si sa ii imbratisam? De ce trebuie sa mai regretam, sa mai cerem clipe irosite tot de noi, sa mai  pice o lacrima?

Sunt atat de multe lucruri de invatat, desi credem ca le stim sunt atat de multe…. . Au fost atatea clipe pe care le.am fi putut valorifica, desi am ales sa le irosim… . Sunt atatea clipe pe care putem sa le valorificam….dar nu vrem.  Sunt atatea lacrimi ce ar putea fi oprite, dar….le lasam sa pice una cate una… . Sunt atatea momente de care ne.am putea bucura….dar alegem sa le umplem cu orice altceva ce schimba nuanta zilei de azi incet incet intr.una inchisa. Si.ar fi atat de frumos ca la sfarsit, in loc sa cersim dupa clipe plangand, sa zambim ca ne.am valorificat clipele…si ca am invatat sa apreciem…!

Ar trebuii sa invatam sa iubim mai mult si sa fim mai putin nepasatori. Ar trebui sa fim mai atenti la vorbele pe care le spunem, care ranesc, si sa nu ne grabim sa deschidem gura. Ar trebui sa ne hranim cu zambetele altora ...

Neschimbat in veci

Si tot de unde am plecat am ajuns. Tot la concluzia ca Tu esti singurul si ca toate trec. Trec prieteniile, trec bune si trec rele, trec momente de multe ori irosite, trec cuvinte si trec ganduri, trec oameni… . Tu esti acela care ramane in veci, cuvintele tale ce intotdeauna se implinesc…raman… . Ramane dragostea ce o simt in orice lucru trecator sau…permanent. Ramane sprijinul ce mi.l oferi cand cad, palma calda ce imi sterge lacrima de pe obraz cand nimeni nu o poate face. Ramane imbratisarea Ta calda pe care nu o pot inlocui. Raman cuvintele Tale ce imi spun sa las in spate tot ce a fost…cuvintele Tale ce imi spun sa nu privesc la urmatoarea curba…ci doar la urmatorul pas.  Am in mintea mea imaginea Ta…e conturata cu conturul dragostei si are culoarea bunatatii. Zambetul e unul de speranta iar privirea e stralucitoare. Am in mintea mea toate acele obstacole prin care m.ai trecut ca sa pot invata inca o lectie. Toate acele momente in care m.ai luat pe brate si m.ai purtat. Iti multumesc pentru ca esti sprijinul meu… iti multumesc ca esti singurul care ramai neschimbat si iti multumesc ca esti tot. Acel ce.ai fost, acel ce esti si acel ce vei fi !

Un nou inceput

M.ai vizitat din nou. Ti.ai trimis solii ca sa simt o parte din Tine din nou. Si de data asta mi.ai sters lacrima de pe obraz…ce se scurgea in voie. Le.ai interzis ochilor sa mai stoarca vreo lacrima…si.odata ce Te.au vazut a inceput sa se auda un susur de izvor de lumina…lumina cum numai Tu o poti crea, lumina cum numai din Tine poate iesi. Ai reusit din nou sa imi faci buzele sa zambeasca, si din nou m.ai atins cu nuiaua dragostei Tale. Mi.ai soptit din nou cuvintele acelea pline de magie care ma fac sa tresar de fiecare data cand iti simt prezenta. Mi.ai dat din nou aceea mana de ajutor dupa care tanjeam…ai fost singurul, din nou, care mi.a auzit strigatul. Ai fost singurul care ai creionat aripi dorintelor mele. Mi.ai asezat flori albe in par, ce nu vestejesc. Ai transformat visurile din culori cenusii in culori vii, pline de viata si stralucitoare. Ai dat viata din nou gandurilor mele. M.ai facut din nou sa privesc mai departe de ceea ce in ochii unei fiinte umane ar putea insemna tristete…si mi.ai aratat din nou..acel rasarit de soare dupa care tanjeam……si.ti mai spun o data multumesc !!

Copilarie ... timp trecut

Mi.as dori atat de mult sa ma desprind de tot ce traiesc acum pentru o zi….si sa ma intorc inapoi in timp…in copilarie. As vrea atat de mult sa uit de toata agitatia, sa uit de griji, de tot felul de oameni pe care ii intalnesti la fiecare pas, de masti si efectele lor, de cuvinte grele, de priviri aruncate la intamplare, de lacrimi si toate gandurile ce alearga grabite prin minte.

As vrea sa mai fiu pentru o zi copil, sa nu cunosc ce.s gandurile rele, si nici vorbele grele. Sa fiu libera si sa alerg fara nici o grija. Sa zambesc mereu, sa nu fiu nevoita sa ma gandesc ce voi face la urmatorul pas, sa fac ceea ce vreau atunci cand vreau, fara sa ma gandesc la consecinte, sa stiu ca altcineva raspunde de mine, sa vad viata intr.un curcubeu de culori, sa uit repede si sa iert…sa fiu eu insami si lumea…lumea colorata in culori deschise….

Cat traiesti ... inveti

Inveti ca trebuie sa apreciezi tot ce ai, inveti ca vor fi momente cand vei fi dezamagit, sau cand vei rade. vor fi momente cand depasesti asteptarile celor mai multi, cand descoperi lucruri noi si cand inveti ca oamenii te pot insela…ca pot purta o masca ce ii fac sa isi ascunda adevarata identitate…ca pot sa fie ceea ce nu sunt. Inveti ca nu trebuie sa ai incredere in oricine, inveti ca ‘oamenii cu masca’ cand te vor rani, o vor face si atat, inveti ca Prieten e unul singur, inveti ca oamenii nu stiu ce inseamna cuvantul ‘prieten’ de aceea nici nu sunt ceea ce ar treebui sa fie….Inveti ca vor fi momente de dezamagire profunda si de incredere totala, momente de bucurie stralucitoare si momente de tristete intunecata…Inveti ca vor fi lacrimi si zambete, spini si flori….

One day You will set all things right :)

I have unanswered prayers

I have trouble I wish wasn’t there

And I have asked a thousand ways

That You would take my pain away

That You would take my pain away

I am trying to understand

How to walk this weary land

Make straight the paths that crookedly lie

Oh Lord, before these feet of mine

Oh Lord, before these feet of mine

When my world is shaking

Heaven stands

When my heart is breaking

I never leave Your hands

When You walked upon the Earth

You healed the broken, lost, and hurt

I know You hate to see me cry

One day You will set all things right

Yea, one day You will set all things right

When my world is shaking

Heaven stands

When my heart is breaking

I never leave Your hands

Your hands

Your hands that shape the world

Are holding me, they hold me still

Your hands that shape the world

Are holding me, they hold me still

When my world is shaking

Heaven stands

When my heart is breaking

I never leave You when…

When my world is shaking

Heaven stands

When my heart is breaking

I never leave…

I never leave Your hands

Such a rush

Alergam atat de mult….de dimineata de cand razele aurii de soare ne intampina pana seara cand luna isi face simtita prezenta, alergam…in vant !

Am uitat cum e sa ne oprim  din alergarea noastra, si sa intoarcem zambetul soarelui, sa spunem un adevarat “buna dimineata”, am uitat cum e sa mirosim o floare inainte de a iesi pe poarta, am uitat cum e sa ne bucuram, sa alergam, sa radem, sa spunem un multumesc sau inseninam ziua cuiva cu o imbratisare…cautam atat de mult iubirea…incat am si uitat esenta ei, am uitat sa iubim….am uitat sa oferim o floare, am uitat cum e sa tii de mana o persoana draga, am uitat cum e ca umarul nostru sa fie sprijinul celui de langa noi, am uitat sa sunam un vechi prieten, am uitat cum e sa ne oprim din alergare si sa simtitm vantul, sa privim curcubeul creat printre flori….sau… sau poate nu am stiut niciodata cum sa o facem…poate nu am stiut sa radem….poate nu am stiut sa daruim o floare sau sa iubim…poate nu am stiut niciodata….

Ea scria: 'mi.e dor ... '

Mi.e dor de momentele petrecute cu tine, mi.e dor de momentele in care imi ziceai sa zambesc la cuvintele neadevarate, mi.e dor sa mai stam intr.o seara de vara sub cerul instelat si sa.mi arati stelele pe nume. Mi.e dor de momentele in care ne bucuram impreuna de binecuvantarea venita din cer sub forma de zapada, de istoria explicata de tine. Mi.e dor de momentele in care ma lasam cu incredere purtata pe brate de tine stiind ca ma vei prinde de voi cadea, mi.e dor de cuvintele rostite de tine…mi.e dor pana si de trezirile de dimineata si sfaturile primite. Mi.e dor sa ma simt in siguranta cu tine, sa ma tii de mana, mi.e dor de momentele in care iti citeam dintr.o Carte atat de iubita de tine, mi.e dor sa alerg sa te imbratisez cand aud zgomotul portii inchizandu.se. Mi.e dor de prezenta ta…

Dar am niste binecuvantari ce se numesc “amintiri”….amintiri placute, amintiri colorate in culorile copilariei fericite, amintiri colorate in zambete si chipuri fericite…si le voi pastra…le voi lega cu snurul sperantei si le voi aseja in cea mai buna camera a inimii,  nu voi lasa sa se asterne praful deznadejdii si le voi rasfoi de fiecare data cu bucurie..pana in clipa in care le vom rasfoi impreuna…si voi revedea acelasi zambet…..zambet de tata !!

Yesterdays gone, tommorows not here live for today !

Sunt atatea lucruri ce ne urmaresc…sunt atatea amintiri poate, poate e trecutul ce usor usor l.am dezgropat si nu l.am dat uitarii. Sau poate e viitorul…desi nu e aici inca ne gandim si traim in ziua de maine…. . Suntem atat de egoisti…nu vrem sa dam drumul trecutului, sa il uitam…sa se piarda pe drumul nostru, nu vrem sa dam drumul tuturor planurilor pe care ni le facem pentru ziua de maine…sau pentru anul viitor, sa dam drumul si sa traim in ziua de azi, sa dam drumul ingrijorarilor, lucrurilor ce ne impiedica sa zambim.  Ne este atat de greu sa traim intr.un “nou” , sa lasam ca  ziua de maine sa fie un ‘”nou” pentru noi. Traim intr.un “trecut continuu”, traim intr.un “viitor prezent” traim in orice altceva dar nu traim in ziua de azi. Nu vrem sa ne eliberam de poverile ce ne urmaresc, sa le dam uitarii, sa le ingropam in cimitirul uitarii…sa fim liberi, sa ne intindem aripile si sa zburam,  ca porumbeii spre albastrul cerului. Am putea invata sa o facem…sa ne deschidem aripile, sa ne atintim privirea in sus, si sa incepem drumul nostru, fara regrete, fara trecut sau viitor….si sa razbatem curentii ce de multe ori ne dau inapoi…fara sa luptam.

Am putea sa fim liberi si sa traim in prezent…!!

Drum prin ceata

Viata…un lucru atat de frumos, complex…si controversat. E ca un drum in ceata…nu stii ce este la capatul lui. Dar stii ca trebuie sa mergi, nu te poti opri. Sunt intersectii unde ai de luat decizii, gropi pe care le poti ocoli …dar de multe ori nu iti dai seama ca o poti face…si pur si simplu calci in groapa…si cazi.  Si totusi e bine sa stii ca e Cineva care stie urmatorul pas pe care il faci…il stie dinainte. Stie ce decizie vei lua la urmatoarea intersectie, stie daca te vei uita inapoi si vei regreta sau iti va parea bine…stie chiar si cand pici in groapa…si te lasa… . De ce? poate ca vrea sa inveti ceva din decizia pe care ai luat.o, poate vrea sa te invete sa transformi obstacolele in oportunitati sau poate vrea sa vezi ca esti mic…si ca ai nevoie de un ajutor “mare”…..dar cu siguranta are motivele Lui.

E atat de frumos cand stii ca acel Cineva te priveste si vede orice pas pe care il faci…si ca e acolo sa.ti ghideze pasul..daca il lasi. E atat de frumos sa stii ca nu esti singur…ca nu esti doar o umbra….o silueta pierduta in ceata. E atat de frumos cand te atinge ….e atat de frumos modul in care te face sa te vezi mic…in fata Lui. Si pana la urma totul ti se pare frumos….chiar si ceata, intersectiile si gropile atunci cand e cu tine…viata are sens… si o destinatie.

O destinatie…eterna!!!