Alergam atat de mult….de dimineata de cand razele aurii de soare ne intampina pana seara cand luna isi face simtita prezenta, alergam…in vant !
Am uitat cum e sa ne oprim din alergarea noastra, si sa intoarcem zambetul soarelui, sa spunem un adevarat “buna dimineata”, am uitat cum e sa mirosim o floare inainte de a iesi pe poarta, am uitat cum e sa ne bucuram, sa alergam, sa radem, sa spunem un multumesc sau inseninam ziua cuiva cu o imbratisare…cautam atat de mult iubirea…incat am si uitat esenta ei, am uitat sa iubim….am uitat sa oferim o floare, am uitat cum e sa tii de mana o persoana draga, am uitat cum e ca umarul nostru sa fie sprijinul celui de langa noi, am uitat sa sunam un vechi prieten, am uitat cum e sa ne oprim din alergare si sa simtitm vantul, sa privim curcubeul creat printre flori….sau… sau poate nu am stiut niciodata cum sa o facem…poate nu am stiut sa radem….poate nu am stiut sa daruim o floare sau sa iubim…poate nu am stiut niciodata….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu