Sunt atatea lucruri ce ne urmaresc…sunt atatea amintiri poate, poate e trecutul ce usor usor l.am dezgropat si nu l.am dat uitarii. Sau poate e viitorul…desi nu e aici inca ne gandim si traim in ziua de maine…. . Suntem atat de egoisti…nu vrem sa dam drumul trecutului, sa il uitam…sa se piarda pe drumul nostru, nu vrem sa dam drumul tuturor planurilor pe care ni le facem pentru ziua de maine…sau pentru anul viitor, sa dam drumul si sa traim in ziua de azi, sa dam drumul ingrijorarilor, lucrurilor ce ne impiedica sa zambim. Ne este atat de greu sa traim intr.un “nou” , sa lasam ca ziua de maine sa fie un ‘”nou” pentru noi. Traim intr.un “trecut continuu”, traim intr.un “viitor prezent” traim in orice altceva dar nu traim in ziua de azi. Nu vrem sa ne eliberam de poverile ce ne urmaresc, sa le dam uitarii, sa le ingropam in cimitirul uitarii…sa fim liberi, sa ne intindem aripile si sa zburam, ca porumbeii spre albastrul cerului. Am putea invata sa o facem…sa ne deschidem aripile, sa ne atintim privirea in sus, si sa incepem drumul nostru, fara regrete, fara trecut sau viitor….si sa razbatem curentii ce de multe ori ne dau inapoi…fara sa luptam.
Am putea sa fim liberi si sa traim in prezent…!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu